El lavatoi aleva chela funtana faia quasi semper de sas

granii, quarciada cun travit, listei e de sora piod o cop.

Tanti lavatoi i gheva l’acqua surgiva e ialt i gheva

chela de l’acquedot cun i rubinit. Agheneva in tut

i paes dela nostra val, e a Port che me ricordi aieva tri.

Quand aleva bel, tanti don oltre al lavatoi i nava

ai lac a lavā cun el brelin, chel as a posta che i don

i stava in genugiun a lavaa. In di lavatoi i don i nava

anca se el piuveva cun i so curbel caric de pagn sporc

e la sudela del’acqua sbruienta. Tanti de lor i lavava

anca i pagn di alt magari sciori, per ciapā un quaicos.

In di lavatoi i don intant che i lavava i faseva un

gran ganasā e inscė a vegniva fō de tut e de tuc, e

ogni tant capitava chi se ciapava pei cavei e poo a

vulava anca un quai sganasun. I don a secunda de

in dua i stava de cā i nava in de chel pusč comut e

tanti volt agheva mia el post liber e i se meteva in

cua a speciā. Ma i temp poo aič cambiaa, iā metų

l’acqua in cā, el bagn e i lavatris iā ciapā el post di

lavatoi, anca se chi rop lė mudern ogni tant aič a toc.

Inscė i lavatoi aič restalė a fa nagota. Quant fregā

iā fai cui man e spazeta su chi sas granii e poo via

cun la sua curbela piena de pagn sturgių per na a

stendi. Chest aleva chel che i faseva per lavā i don

d’una volta, chel aleva el lavatoi.