El lavatoi aleva chela funtana faia
quasi semper de sas
granii, quarciada cun travit, listei
e de sora piod o cop.
Tanti lavatoi i gheva l’acqua
surgiva e ialt i gheva
chela de l’acquedot cun i rubinit.
Agheneva in tut
i paes dela nostra val, e a Port che
me ricordi aieva tri.
Quand aleva bel, tanti don oltre al
lavatoi i nava
ai lac a lavā cun el brelin, chel as
a posta che i don
i stava in genugiun a lavaa. In di
lavatoi i don i nava
anca se el piuveva cun i so curbel
caric de pagn sporc
e la sudela del’acqua sbruienta.
Tanti de lor i lavava
anca i pagn di alt magari sciori,
per ciapā un quaicos.
In di lavatoi i don intant che i
lavava i faseva un
gran ganasā e inscė a vegniva fō de
tut e de tuc, e
ogni tant capitava chi se ciapava
pei cavei e poo a
vulava anca un quai sganasun. I don
a secunda de
in dua i stava de cā i nava in de
chel pusč comut e
tanti volt agheva mia el post liber
e i se meteva in
cua a speciā. Ma i temp poo aič
cambiaa, iā metų
l’acqua in cā, el bagn e i lavatris
iā ciapā el post di
lavatoi, anca se chi rop lė mudern
ogni tant aič a toc.
Inscė i lavatoi aič restalė a fa
nagota. Quant fregā
iā fai cui man e spazeta su chi sas
granii e poo via
cun la sua curbela piena de pagn
sturgių per na a
stendi. Chest aleva chel che i
faseva per lavā i don
d’una volta, chel aleva el lavatoi.