Quand a sevi un fioo, stavum de cà
fora del paes, fasevum
i guardian in una vila de sciori. La
nona Carulò la
viveva per cunt sò e guai a
parlaghen de stà fora,
inscì quan la vegniva in de num la
truvava mai tera
ferma e la gheva semper presa de
turnà indrè a cà
sua visin al campanin dela gesa. Lee
la me diseva
che in paes quand el piuveva gheva
mia bisogn
del’umbrela perchè te pudevet viagià
semper sota
i grund di tec. Ades ogni tant a me
vegn in ment i
rop de fioo e inscì un dì u vurù faa
un gir a pè sota
l’acqua indi strà che la faseva lee.
Dala cà di cucagna
su in piazeta, sum vegnì giò vers la
piaza dela gesa,
poo in la per via Roma fina ai cà
ros, poo su per
la via castel fina ai cantun
sciatel, e ala fin giò un’altra
volta in piazeta fin indua sum
partì. Geent ! rispet
a na volta quanti rop aghè cambiaa.
Prima de tut
i cà ades aiè tuc saraa, a se veet
pù de pagn stendù
sui teraz, a pè se incuntra nisun,
te vedet pù gnanca
de fioo che i giuga a scundes, cui
serc o cun la lipa,
e inscì se sent pù ei tic tac di
zocur e zocurun in sula
sarisciada, chela che gheva ilà
quarciada cul catram
e del sarisc pù gnanca l’umbra.
Certi cà i gà i grund
cui canai rot, e se te stee mia
atent te fee la docia
bela vestii. Te sentet pù i colp de
martel del Vincenz
e del Ceser bagat che i picava el
curam su chela bocia
negra per fal vegnii dur, prima de
cusil cul spac sporc
de pesa ai scarp rot e cunsumad che
lor ià tirava come
nov. Aghè pù gnanca la Togna che la
carpiva la lana
sota el portic de cà sua cul purtun
vert inscì quand
pasava quaidun i se fermava a
tapelaa. Te vedet pù
gnanca de agun tacasù a secaa dopo
la salamoia.
Ades in strada invece dei don cui
zocur de legn cui
patel de pel e la stringa in mez, e
al brasc la borsa
de tela per la spesa, te trovet i
utumobil che i tegn
tuta la strada, e inscì in pù a
chela de sora dei grund
rot te ciapet anca chela de sota. Chisà? forse l’è depertut
inscì come chi, anca in di alt paes
cume el nost, aghè
pù la Carulò, la Neta o la Teresa
che quand el piuveva
i nava in gir per i strà del paes
senza umbrela.